Muntele alb


Ninge cu vorbe secate

Când iarna e grea şi viscolul bate

Ninge cu vorbe secate

Şi iarna e solitară

Când stele de gheaţă scânteie afară

Şi iarna e solitară


Tu eşti visul meu alb pe care-l îmbrac

În miresme de crin şi de liliac

Tu eşti visul meu alb


Ninge cu vorbele tale

E iarna fierbinte ca o rugăminte

Ninge cu vorbele tale

Şi te-aş iubi în ianuarie

Ca pe-o floare de crin, ca pe-o stea căzătoare

Şi te-aş iubi în ianuarie


Tu eşti muntele alb pe care-l urcăm

Şi-nălţimile tale ne cad la picioare

Tu eşti muntele alb


Şi îmi păstrez jurământul

Să fiu o biată frunză ce-o leagănă vântul

Şi îmi păstrez jurământul

Iar tu rămâi ca o sete

Pe care-o astâmperi când iarna începe

Iar tu rămîi ca o sete.


a / G / C / d,a

Refren: G, C / d, a / E, a

Înapoi la litera M