M-am īndrăgostit numai de ea
Eu care vroiam īntr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne, şi oricui "mi-e dor"
Abia cānd a plecat plāngţnd şi n-a mai fost a mea
M-am īndrăgostit numai de ea
Eu care veneam acasă c-un surās formal
Monoton, spunând acelaţi monolog banal
A plecat, mi-a zis sunt liber, dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
Īn ce-aş putea eu să mai cred acum?
Aş da orice s-o mai īntorc din drum
Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă
doarSă-i vorbesc şi să m-apropii era īn zadar
Ea care m-aştepta plāngānd cānd eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin
A trecut atâta vreme de când a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum cānd locuieşte doar la mine-n gānd
O iubesc mai mult decât oricând
S: a, E / E, a / d, a / E, a
R: d, a / E, a / d, a / E, a
Ducu Bertzi